Suferinta scrumata...



Inchiriez suflete, caci te-am lasat ca pe o tigara aprinsa in scrumiera, sa-mi bantui fiecare taina a sufletului...
Inchiriez suflete ca sa-mi gasesc culoare ce se asorteaza perfect cu sangele de victima, ce circula fara permis prin venele mele...
Inchiriez suflete ca sa-mi maresc colectia si sa-mi inradacinez orgoliul...
Am inchiriat suflete pe fiecare noapte de betie a disperarii.Le-am inchiriat si le-am aruncat.Niciunul nu avea apa care trebuia sa fie aruncata peste scrumul ce inca imi ardea in fiecare conduca plina cu sange.
M-ai facut sa ma ridic dintre morti si am pornit in cautarea mea de culoare ideala sub forma unui zombi mancat de viermi umani.Miroseam a carne putreda, caci ma ardeai la fiecare zambet, si fiecare zambet pentru mine dorea sa fie inca o gratie taiata de la inchisoarea in care ma aruncasesi.Cautam sa te sting, sa te rup, cautam sa nu te fi aprins vreodata.
Am inceput prin a fuma tigari lights, se zice,doar, ca o durere o face uitata pe cealalta, dar la mine viciile se inmulteam.
M-am hotarat sa nu ating extrema, ajungand la trabucuri si le-am refuzat de fiecare data.Nu realizam ca nu viciile erau cele care nu tineau pasul cu mine ci credeam contrariul, ma vedeam pe mine inceata.M-am despagubit de sentimentul vinovatiei viciilor si a venit ziua cand nu mi-am refuzat trabucul.
O durere mai mare mereu iarta durerea prededenta si o lasa sa plece umilita.
Acum am un trabuc aprins in inima, si arde constant, nu mai caut sa-l sting, nici nu-i stiu culoare, dar stiu ca mi se potriveste.
Acum nu mai vreau sa inchirez suflete, nici pentru a le oferii locul de trofeuri, nici pentru o consolare iluzorica ci doar pentru ca nu mai am betii de aruncat pe inchiri fara sens.