Undeva, candva



Cate au trecut...cate au venit...cate au disparut...cate sunt inca vii....AMINTIRI!!!


Undeva, candva avem totul atat de pur, intr-o lume de bebelus, totul creat superficial special pentru mine...Pot sa zic"ce frumos"...sau "cat de scarbita ma simt"....


Era bine pentru atunci, erau problemele minutului si ale orei, poate problemele saptamanii, dar nimic nu a durat pe atunci de dimensiunea xxl.Daca regret?Nu regret, nu am pierdut nimic.Daca mi-e frica?Nu mi-e frica, mi-a fost, mi-a fost foarte frica, acum inteleg durerea ca parte din fiecare, acum inteleg ca este un drept care trebuie exercitat.Dreptul durerii!-si e ok pentru ca sunt libera sa-l aleg, sau nu.Iar eu aleg sa-l aleg, pentru ca am fost aleasa, pentru ca trebuie sa dau o sansa la orice!Trebuie sa risc!Poate ca la final de problema xxl voi realiza ca bilantul final nu este tocmai profitabil, dar Doamne cate cifre de fericire s-au consumat pentru a fi inchis, cate clipe de lacrimi, de surprize si de nopti de veghe pierdute asupra sufletului meu.Cat de egoista trebuie sa fiu, sa fim !Cand ne gandim la durere ne gandim in primul rand la cat de putrezit sufletul nostru era candva.Refuzam sa ne gandim ca undeva anume cineva are sufletul mumificat de durere.Cand trece prea mult timp, nu mai poti nici sa plangi , nici sa te descarci, nici sa-ti gasesti prieteni, cand trece mult timp te resemnezi si te gandesti ca undeva, candva a existat ceva, a fost un inceput, mult mai protejat si decat lumea superficiala a unui copil.Singur verdict pe care il poate da sentinta finala este o inegalitate intre zambet si lacrima, dar totusi undeva, candva, noi am fost noi, decat atat...si acum gandeste-te nu-i asa ca merita lupta?