Suferinta scrumata...



Inchiriez suflete, caci te-am lasat ca pe o tigara aprinsa in scrumiera, sa-mi bantui fiecare taina a sufletului...
Inchiriez suflete ca sa-mi gasesc culoare ce se asorteaza perfect cu sangele de victima, ce circula fara permis prin venele mele...
Inchiriez suflete ca sa-mi maresc colectia si sa-mi inradacinez orgoliul...
Am inchiriat suflete pe fiecare noapte de betie a disperarii.Le-am inchiriat si le-am aruncat.Niciunul nu avea apa care trebuia sa fie aruncata peste scrumul ce inca imi ardea in fiecare conduca plina cu sange.
M-ai facut sa ma ridic dintre morti si am pornit in cautarea mea de culoare ideala sub forma unui zombi mancat de viermi umani.Miroseam a carne putreda, caci ma ardeai la fiecare zambet, si fiecare zambet pentru mine dorea sa fie inca o gratie taiata de la inchisoarea in care ma aruncasesi.Cautam sa te sting, sa te rup, cautam sa nu te fi aprins vreodata.
Am inceput prin a fuma tigari lights, se zice,doar, ca o durere o face uitata pe cealalta, dar la mine viciile se inmulteam.
M-am hotarat sa nu ating extrema, ajungand la trabucuri si le-am refuzat de fiecare data.Nu realizam ca nu viciile erau cele care nu tineau pasul cu mine ci credeam contrariul, ma vedeam pe mine inceata.M-am despagubit de sentimentul vinovatiei viciilor si a venit ziua cand nu mi-am refuzat trabucul.
O durere mai mare mereu iarta durerea prededenta si o lasa sa plece umilita.
Acum am un trabuc aprins in inima, si arde constant, nu mai caut sa-l sting, nici nu-i stiu culoare, dar stiu ca mi se potriveste.
Acum nu mai vreau sa inchirez suflete, nici pentru a le oferii locul de trofeuri, nici pentru o consolare iluzorica ci doar pentru ca nu mai am betii de aruncat pe inchiri fara sens.

Rataceste-ma in patul tau...( caci iubirea uneori pare o perna)

Ne culcam si ne trezim cu visele pe ea, plangem si tipam in fetele lor inmuiate cu balsam...moi sau tari, la fel ca iubirile, ele se gasesc pe paturile noatre la fel ca iubiti, iubitele care ne asteapta in paturi pentru a ne incalzim simtutrile.

Ne lasam capul pe ele in fiecare seara si lor ne confesam rusinile si mandriile noastre, ele sunt intotdeauna primele care ne simt ardoare lacrimii fara sa ne faca sa ne lezam orgoliile, ele ni le sterg fara sa ne lase sa ne formeze prejudecata orgoliului.

Ele sunt cele care ne asculta gandurile si ne ascund secretele...

Sunt fidele cand sunt cu noi, ele sunt iubirile neinsufletite!

Si tot ele sunt cele care ne inseala cu primul parfum de sampon, dar ele sunt doar perne.

Perne...indispensabile ca si iubirea, exact cum sunt suflete care le prefera mai mci, mai mari, mai moi, mai tari, sau poate deloc asa sunt si iubirile oamenilor care iubesc putin, mult, se joaca de-a iubirea, iubesc cu pasiunea sau se mint ca iubesc.

Un pat fara perne e ca o inima fara iubire...

boats and birds.. you and me...

Ma gandeam de cate ori am fost pusa eu sa aleg fie dupa minte, ratiune, fie dupa inima, iubire...
daca stam putin si analizam o situatie in care suntem obligati sa facem o alegere, iar inima si mintea tin locul ingerasului de dreapta si respectiv, de stanga ajungem la concluzia ca finalul nu poate fi niciodata cel corect, cel bun..pentru ca am dezamagit...

E greu sa traiesti in ceata dezamagirii si e si mai greu sa te trezesti deodata, lovita al dracului de rau de dezamagire.Nu mai stii ce sa regreti: ce ai facut, sau ce n-ai facut, binele sau raul?Dezamagirile sunt primele dureri care ne arata varsta...totul incepe de la o dezamagire, erupand ca un vulcan insetat de dominatia terorii si sfarsindu-se, in "rasplata vietii noastre": in moarte.

Si pe patul de moarte dezamagim, dezamagim sufletele care ne iubesc si inca ne vor langa ele, dezamagim pe primii oameni care ne-au dezamagit pentru ca ne-am oprit din reprosuri, ne dezamagim pe noi pentru ca nu am ajuns sa simtitm finalul dezamagirii.Pentru ca nu exista...odata inceput se manifesta exact ca si orice fel de cancer, in metastaza, dureros, si ne sfarteca sufletul in fluvii de sange, ne omora sperantele si ne spanzura visele...

La dezintoxicare dupa mahmureala dezamagirii...de ce s-au inventat clinici ajutatoare pentru toate vicii, dar mai putin pentru dragoste?Dragostea este viciul tuturor, pentru ca este gratis, sau se vinde in rate...si abia la sfarsit realizezi cat e dobanda de mare, la sfarsit constientizezi ca prima rata, prima dezamagire era de incurajare doar pentru a crea dependenta...

Obsesie sau maladie, sa iubesti?Pacat sau edenic?Orgoliu sau resemnare?Toate au dezamagirea, acesta e inceputul:dezamagirea, abia atunci cand este simtita, dragostea autentica ia nastere!Incepem prin a fi mipoi si ne sinucidem povestile de dragoste si pe noi spanzurati de ele si sfarsim prin a fi orbi de-a dreptul.Exact la margine de papastie, realizam ca ne-am uitat parasuta si fugim spre evadare, si cine nu ramane agatat de copacul sperantei este norocos...

Trecut unit

Suntem formati din ramasite, din dureri si din iubiri alcoolice.Am trait sentimentul de azi si langa altcineva.Au fost persoane care ne-au ranit pentru a ne da sansa viitorului.Impreuna ne-am decis ca poate vom reusi sa vedem din nou tot ceea ce credeam ca posedam.

Trebuie sa recunoastem: niciodata nu vom uita iubirile trecutlui.Acele iubiri pentru care ne-am amanetat in fiecare secunda demnitatea, acele iubiri pentru care plangeam in coturi de baie, si noapte lacriminile se ofereau sa ne limpezeasca brutal lenjeriile.Sunt iubirile trecutului, care dupa ce si-au arata adevarata fata le-am injurat, ne-am lovit pe noi si i-am acuzat pe ei.Sunt "acea prima dragoste" pentru care rupeam pamantul in doua doar ca sa fim pe placul lor.Sunt acele iubiri care ne posedau, ne oboseau, ne obsedau, nu ne lasau sa respiram, sa mancam, sa plangem fara sughituri.Sunt acele iubiri care ne rupeam sufletul, la care simteam asta pana la cel mai mic os al corpului nostru.

Sunt iubirile care ne-au tradat iubirea.Sunt iubirile pe care niciodata nu le vom uita, si nici ierta, chiar daca am facut gresala de a le da iertarea in fata, in spate totusi speram sa regrete inzecit, sa simta durerile noastre inmiit.Sunt iubirile pe care le-am bestemat cand le iubeam, si pe care le-am injurat si urat cu sangele dragostei cand ne-au lasat.

Sunt iubirile care nu s-au deranjat sa ne protejeze impotriva lor, sunt iubirile din visele copilariei traite cu drama telenovelelor ieftine.Sunt iubirile care ne-au tabacit plamanii de tuttun si ficatul de alcool.

Sunt iubirile care ne-au unit!

AZI...

...se poarta "te iubesc", dar nu si dragostea;

...se poarta unghiile cat mai lungi, dar nu si farfuriile spalate;

...se poarta D&G si frigiderul gol;

...se poarta aurul la kilogram si lipsa originalului;

...se poarta machiajul strident si acneea asfixiata;

...se poarta tocurile de 20 cm, dar nu si comoditatea;

...se poarta falsul si plasticul, dar nu si feminitatea;

...se poarta dietele drastice si lesinatul pe strada;

...se poarta telefoanele de ultima generatie, dar nu si creditul;

...se poarta hidosul machiat si naturaletea criticata;

...se poarta minciuna, adevarul frumos fardat si realitatea...doar gandita!

Interviu cu o femeie


Era ora sase seara, exact când basmele prindeau aripi in lume celor mici.
Era o semi-bezna liniştitoare, un vânt, nu prea puternic dar nici prea amăgitor. Fusese linişte si fuseseră si lacrimi nu cu mult înaintea acestei ore.
Pădurea părea revoltata la vorbele noastre si la rasul zgomotos, deloc de domnişoara, dar atât de sincer. Fara inhibiţii si fara subiecte tabu intre noi, ne puteam manifesta latura feminina ascunsa, cea pe care toata lumea o are, dar nimeni nu indrazneste sa si-o arate sau măcar sa-si recunoască propria fire. E o latura pe care toţi o ţinem ascunsa ca secretul unei crime. Din amintiri si din trăirile prezentului afirm fara vreo spaima ca firea umana este atât de împletita incat nimeni nu se complica sa o simplifice, sau s-o lase pur si simplu in habitatul sau natural.
Am vorbit despre sex, despre dragoste, despre lume, despre bani, sintetizând intr-un cuvânt comun: am bârfit!
Am întrebat-o multe si am primit răspunsuri care poate ca nu le-am spus niciodată deşi des le-am gândit.

Ce este sexul?Act sexual, nu?
“Nu, nu este doar atât”, mi-a zis ca sexul pentru ea, e o arta si in arta trebuie sa pui dăruire si pasiune, sa fii un artist.
“Sexul este iubirea, pentru sex, actul in sine, simţi pasiunea, pentru omul din fata ta poţi sa simţi orice intr-o clipa, fracţiunea de orgasm pe care acesta ti-o dăruieşte poate sa te faca sa-l iubeşti in acel moment, dar acel moment ramane acolo. Exista femei care au puterea sa vorbească deschis despre sex, fara a avea ca scop audienta unei emisiuni. Pe ele societatea le vede drept uşoare?De ce pentru ştiu sa ceara ce vor?De ce pentru ca vor sa se simtă bine?De ce, pentru sa sunt suficient de puternice incat sa plece ele primele lăsându-l întins pe pat, fara sa-si ia „la revedere”?De ce, pentru s-au folosit de barbati atunci când au vrut?De ce pentru ca nu spun niciodată „te iubesc” decât atunci când au orgasm?De ce, pentru ca pot sa mintă pana aduc bărbatul in pat lor, si i spun ca poate sa plece, pentru ca le este somn?De ce, pentru ca au tăria de caracter sa ceara tot ce vor ele in schimb?De ce, pentru sa ştiu ca sunt femei si recunoască asta in fata celui pe care îl gonesc din patul lor după ce parfumul lui abia le-a cunoscut cearceafurile?De ce, pentru sunt cele care aud jigniri din partea barbatilor alungaţi, doar pentru ca nu le-au avut suficient?De ce femei uşoare,când ele sunt cele care seduc, dau, cer, iubesc, mângâie, săruta, iubesc si pleacă? Ele sunt cele care trăiesc clipa care iubesc si simt asta cu adevărat atunci si doar atunci, ele sunt cele care nu mint, ele sunt singurele care nu inseala, ele sunt cele realiste, ele fac societatea puternica pentru ca ştiu sa iubească de mai multe ori sa paraseasca tot de atâtea ori si sa o ia de la cap, inventând de fiecare data un nou stil arhitectural.”

Restul a fost elementar…Si ne întrebam de ce nu mai sunt femei adevărate, pentru exista barbati „adevăraţi” care le spun ce sa fie, ce sa devina. O femeie adevărat trebuie sa ştie sa fie doamna din societate si târfa din pat, dar cine se risca sa recunoască ca e dependenta de acest „drog”?