Interviu cu o femeie


Era ora sase seara, exact când basmele prindeau aripi in lume celor mici.
Era o semi-bezna liniştitoare, un vânt, nu prea puternic dar nici prea amăgitor. Fusese linişte si fuseseră si lacrimi nu cu mult înaintea acestei ore.
Pădurea părea revoltata la vorbele noastre si la rasul zgomotos, deloc de domnişoara, dar atât de sincer. Fara inhibiţii si fara subiecte tabu intre noi, ne puteam manifesta latura feminina ascunsa, cea pe care toata lumea o are, dar nimeni nu indrazneste sa si-o arate sau măcar sa-si recunoască propria fire. E o latura pe care toţi o ţinem ascunsa ca secretul unei crime. Din amintiri si din trăirile prezentului afirm fara vreo spaima ca firea umana este atât de împletita incat nimeni nu se complica sa o simplifice, sau s-o lase pur si simplu in habitatul sau natural.
Am vorbit despre sex, despre dragoste, despre lume, despre bani, sintetizând intr-un cuvânt comun: am bârfit!
Am întrebat-o multe si am primit răspunsuri care poate ca nu le-am spus niciodată deşi des le-am gândit.

Ce este sexul?Act sexual, nu?
“Nu, nu este doar atât”, mi-a zis ca sexul pentru ea, e o arta si in arta trebuie sa pui dăruire si pasiune, sa fii un artist.
“Sexul este iubirea, pentru sex, actul in sine, simţi pasiunea, pentru omul din fata ta poţi sa simţi orice intr-o clipa, fracţiunea de orgasm pe care acesta ti-o dăruieşte poate sa te faca sa-l iubeşti in acel moment, dar acel moment ramane acolo. Exista femei care au puterea sa vorbească deschis despre sex, fara a avea ca scop audienta unei emisiuni. Pe ele societatea le vede drept uşoare?De ce pentru ştiu sa ceara ce vor?De ce pentru ca vor sa se simtă bine?De ce, pentru sa sunt suficient de puternice incat sa plece ele primele lăsându-l întins pe pat, fara sa-si ia „la revedere”?De ce, pentru s-au folosit de barbati atunci când au vrut?De ce pentru ca nu spun niciodată „te iubesc” decât atunci când au orgasm?De ce, pentru ca pot sa mintă pana aduc bărbatul in pat lor, si i spun ca poate sa plece, pentru ca le este somn?De ce, pentru ca au tăria de caracter sa ceara tot ce vor ele in schimb?De ce, pentru sa ştiu ca sunt femei si recunoască asta in fata celui pe care îl gonesc din patul lor după ce parfumul lui abia le-a cunoscut cearceafurile?De ce, pentru sunt cele care aud jigniri din partea barbatilor alungaţi, doar pentru ca nu le-au avut suficient?De ce femei uşoare,când ele sunt cele care seduc, dau, cer, iubesc, mângâie, săruta, iubesc si pleacă? Ele sunt cele care trăiesc clipa care iubesc si simt asta cu adevărat atunci si doar atunci, ele sunt cele care nu mint, ele sunt singurele care nu inseala, ele sunt cele realiste, ele fac societatea puternica pentru ca ştiu sa iubească de mai multe ori sa paraseasca tot de atâtea ori si sa o ia de la cap, inventând de fiecare data un nou stil arhitectural.”

Restul a fost elementar…Si ne întrebam de ce nu mai sunt femei adevărate, pentru exista barbati „adevăraţi” care le spun ce sa fie, ce sa devina. O femeie adevărat trebuie sa ştie sa fie doamna din societate si târfa din pat, dar cine se risca sa recunoască ca e dependenta de acest „drog”?

2 comentarii:

Anicuzza spunea...

Esti geniala ... Cat adevar spus fara teama, fara inhibitii. Un motiv in plus sa te iubesc. (*_*)

Haruka spunea...

yo!...recunosc:D!...place place..si e roz si tot imi place...:P..