Incerc sa combin intr-o teorie, doua alte teorii pe care le-am aflat azi...
Fiecare are dreptul sau la alegere, daca minti poti sa te bucuri de acest desert neprielnic pe propria arie de desfasurare a vietii tale mediocre de mincinos, dar eu nu sunt obligata sa-ti accept minciuna, si nici sa ti-o autentific sub forma unei minciuni crezute de mine, adevar.
Si...este bine sa fii optimist pentru numai asa poti sa iti justifici neatentia, mai corect zis, doar asa poate lua nastere simtul responsabilitatii in tine, dar ce stii tu despre asta, prunc aruncat din Iad pe pamant!
Revizuindu-mi comportamentul, tocmai datorita unui pesimism, colorat cu nuante ale optimismului si unei minciuni acceptate, treptat, apoi unei intelegeri neintelese acum, realizez ca am gresit cand am spus "O.K." in loc de "du-te dracu", si sincer asta simteam.
Cati dintre noi nu-si innoda furiile ce le spanzura inimile, si cati nu-si inabusesc orgoliile pentru ceva ce nu exista si contiuna sa nu existe.
Am fost nedemna fata de mine cand ti-am crezut minciuna si te-am mitit ca mi-e bine.Blestem opririle la semaforul rosu, pentru ca inceta viteza, si ma lasa sa analizez miscari, carora le intelegeam substratul si, si mai groaznic le constientizam.
M-am demoralizat cu lipsa ta de moralitate, doar pentru ca ti-am acceptat-o.
Mi-am primit pedeapsa si am invatat ca singura pot mult mai bine sa construiesc castele de sentimente, sa pictez zambete pe ruine, si sunt convinsa ca pot dincolo de minciuni si ca am perfecta dreptate sa neg o afirmatie, daca nu este pe gustul meu.Si acum te reneg pentru atunci dar te cunosc pentru azi, pentru ca am fost si eu in locul de unde tu ai venit si e mult prea departe fata de orice forma umana.
