Depresia timpului

Unde ne este timpul cand nu facem decat sa-l pierdem, pierdandu-ne si pe noi in acelasi timp printre amintiri scrumate?Abdicam de la realitatea noastra si alunecam in timpul uitat, in amintiri abdjecte si trairi de basme.Ne abandonam in visare doar ca ne pierdem.Nu putem recupera timpul pe care l-am donatat de atatea ori la semafoare, la uitatul pe pereti, la reverie.Ne punem timpul in mana si ne oprim sa privim vitrinele magazinelor vechi de atatea zile sau sapatamani fara sa realizam in acele secunde ca nu se va intoarce inapoi nimic din ceea ce pierdem.Chiar daca ar avea vreo sansa de reintoarcere nimic nu e la fel in alt timp, in alta secunda din viata noastra, vantul nu va mai fi la fel in alta secunda, nici ploaia si nici soarele nu ne vor incalzi ca acum cinci minute.Pierdem ore in sir privind la ochi din trecut, ne straduim sa ne amintim minciuni si atingeri ca sa prafuim prezentul, il mudarim cu trecutul...Fugim din prezent de teama responsabilitatilor vremii dar ne abandonam iresponsabilitatii viitorului.Nimic nu se mai recupera si nimic nu mai vine inapoi.Incercam totusi sa ademenim ori viitorul ori trecutul in timpul nostru prezent, doar ca sa regretam ca pierdem timp, ca ne pierdem prezentul...Suntem "patriotii" inimii noastre si ne extradam singuri intr-o libertate fictiva.De ce nu uitam?Daca natura umana este facuta sa nu uite accetentele trecutului ce rost mai are verbul"a uita"?Unde suntem acum, ce am devenit, la ce visam si ce nu am uitat?"Timpul le rezolva pe toate"-dam vina pe timp, suntem lasii construiti de propria nastere!Imbatranim si nu uitam ca am fost tineri.Noi nu ne luptam nici cu fantasmele trecutului nici cu sperantele viitorul si doar ne ucidem prezentul, si din pacate aceasta crima cotidiana depinde doar de noi!