Alaturi

Sunt fricile de inceput.Ne gasim,in mod aparate, in afara de bucuria unui succes si dezamagirea derutanta a unui sfarsit.Ne gasim tristi si victoriosi in fata unui inceput trecut sfarsit si in fata unui nou inceput pe care il abordam cu inhibitii.Avem momente cand ne renegam prezenta in spatiu doar pentru a da timp inapoi, in acele clipe cand inima voia sa ne evedeze din corp doar pentru ca infrunta emotiile unei greutati colosale, potrivit acelei perioade.Unele lucruri sunt atat de firesti pentru restul lumii, pentru personele de langa noi inca ne axfixieaza propriile ganduri si sentimente.Ne simtim lasati deoparte chiar daca este vorba doar de noi.Trebuie sa intelegem ca nimic nu este normal.Daca 7000 de oameni au trecut inaintea noastra prin ce trecem noi acum, atunci asta nu se definieste a fi drept normalitate.Sunt inceputuri si sfarsituri.Viata este doar intermediara intre inceput si sfarsit, de aceea gasim sadite in ea inceputuri cu sfarsituri.

Te las pe tine azi sa fii aici cu mine.Dar te intreb vei fi aici si maine?Vei ramane langa mine chiar daca maine nu voi fi ca azi?Sunt intrebari de inceput pentru oricine care ne garanteeaza ca vrea sa ne aiba ca poveri pe parcursul unei excursii cu inceput a vietii.Noi le dictam inceputul le garantam viitor iar ei decid sfarsitul.

Iti inchiriez sufletul meu numai daca esti de acord sa ti-l vand...ti-l inchiriez azi si maine si cat vrei, te instalezi, sa domnesti si sa ma posedezi.Devin un obiect dintr-o rutina, de asta te intreb:

Vei fi aici si maine?

Imi vei fi alaturi si in violenta agasanta, cand voi sparge farfurii si si voi tranti usi?

Vei sta langa mine cand imi va fi frica, chiar si de intuneric?

Te voi gasi gasi la fiecare rasarit si fiecare apus?

Imi vei da ajutorul atunci cand gura imi va fi prea mandra sa ti-l ceara?

Imi vei suporta tipetele de durere ?

Vei crede in mine, chiar daca nu m-ai vedea?

Ti-ai pierde speranta viitorului cand eu voi ceda?

Daca o sa cad, voi vedea mana ta?

Daca plang ma vei linisti?

Vei plange daca mor?

Ma vei saruta inainte sa adorm?

Te vei folosi de mine sa fi doar a ta?

E groanznic cand stai sa te gandesti cat de frumos e fiecare inceput si cata durere se gaseste dupa fiecare sfarsit.Si si mai groaznic e sa scapi de orice chin comun.Oamneii sunt belstemati sa umble in cercuri, noi suntem blestematii sa fi legati de obiceiuri personale, dar avem libertatea de a ne hotari sa ne legam sau nu de suflete?Meritam increderea sau restul sunt cei care nu ne meritam noua increderea?Pasim prin viata ca pe zebra de la semafor, uneori uitam sa ne uitam la culoare si pierdem, ne pierdem pe noi si apropiatii pierd lacrimi grele dupa noi.Totusi cred ca este bine sa ne grabim, sa trecem zebra pe o culoare licarinda,daca avem un scop...totusi deja am pierdut atata timp stand la semafoare!